Mihail Bulgakov a fost un romancier și dramaturg rus, cunoscut mai ales pentru „Maestrul și Margareta”, considerată o capodoperă a secolului al XX-lea. Multe dintre lucrările sale au fost interzise de guvernul sovietic pentru glorificarea emigrației, deși Stalin admira „Zilele Turbinelor”. Fără succes în timpul vieții sale, Bulgakov a câștigat recunoaștere postum ca o figură importantă a literaturii ruse.
Mihail Bulgakov s-a născut pe 15 mai 1891 la Kiev, într-o familie rusă bine educată. Tatăl său, Afanasiy, a fost profesor iar mama sa, Varvara, a fost profesoară. Bulgakov a fost cel mai mare dintre șapte copii ai lor și a crescut într-un mediu bogat din punct de vedere cultural, dezvoltând o dragoste timpurie pentru literatură, muzică și teatru.
Bulgakov a studiat la Primul Gimnaziu din Kiev și ulterior a intrat la Facultatea de Medicină a Universității din Kiev în 1909. În 1913, s-a căsătorit cu Tatiana Lappa, iar în timpul Primului Război Mondial, a servit ca medic și ulterior a lucrat în diferite regiuni, inclusiv Kamianets-Podilskyi, Cernăuți și Smolensk. Experiențele sale medicale au inspirat lucrări precum „Caietul unui tânăr doctor” și „Morfina”, aceasta din urmă a fost bazată pe scurta sa dependență de morfină.
În timpul Războiului Civil Rus, Bulgakov a fost recrutat de diverse facțiuni, inclusiv de Armata Albă în 1919. A fost martor la intense tulburări politice și s-a îmbolnăvit de tifos în Caucaz, unde a început să lucreze ca jurnalist. Frații săi au emigrat în această perioadă și nu i-a mai văzut niciodată.
Bulgakov între cenzură și protecția lui Stalin
Bulgakov a început să scrie constant în jurul anilor 1912–1913 și a abandonat medicina în 1920 ca să urmeze o carieră literară. După încercări eșuate de a emigra, el s-a mutat la Moscova în 1921 și a lucrat ca jurnalist și satiric. A publicat lucrări precum „Ouăle fatale” și „Inima de câine” și a scris mai multe piese de teatru, care majoritatea au fost interzise.
Romanul său „Garda albă” a fost adaptat în piesa de succes „Zilele turbinelor”, pe care Stalin a admirat-o. În ciuda dezaprobării oficiale și a cenzurii, Iosif Stalin l-a protejat pe Bulgakov, permițându-i să lucreze la Teatrul de Artă din Moscova.
Până în 1929, toate piesele sale au fost interzise, determinându-l să apeleze la Stalin pentru permisiunea de a emigra. În schimb, Stalin i-a oferit un loc de muncă la teatru. În 1932, Bulgakov s-a căsătorit cu Elena Șilovskaia, inspirația sa pentru Margareta din „Maestrul și Margareta”, un roman la care a lucrat până la moarte. O mare parte din opera sa a fost nepublicată sau cenzurată în timpul vieții sale.
Maestrul și Margareta, capodopera scrisă în umbra cenzurii:
La sfârșitul anilor 1930, Bulgakov a lucrat pentru scurt timp la Teatrul Bolșoi, dar a plecat când niciuna dintre lucrările sale nu a fost pusă în scenă. Ultima sa piesă, Batum (1939), a fost interzisă înainte de repetiții.
„Maestrul și Margareta” este cel mai faimos roman al lui Bulgakov, o critică satirică și filozofică a societății sovietice și a lumii sale literare. Romanul combină o repovestire a Noului Testament cu Moscova anilor 1930, prezintă vizita lui Satan în oraș și procesul lui Isus ținut de către Pontius Pilat.
Bulgakov a început să scrie romanul în 1928, dar a ars primul manuscris în 1930. Ulterior, l-a rescris din memorie iar romanul a fost publicat postum de văduva sa în 1966 și a introdus în cultura rusă expresii precum „Manuscrisele nu ard”.
Având o sănătate precară, Bulgakov și-a dedicat ultimii ani lucrării „Maestrul și Margareta”. Deși a terminat manuscrisul în 1938, s-a îndoit că va fi vreodată publicat. O lectură privată din 1939 a dezvăluit teama din jurul conținutului cărții. Bulgakov a murit pe 10 martie 1940 din cauza sindromului nefrotic, aceeași boală care i-a ucis tatăl. A fost înmormântat la Cimitirul Novodevici din Moscova.
Foto: Timbru poștal sovietic: carte poștală preplătită din 1991.
CITEȘTE ȘI:
Conflictele pe care le-a avut Lev Troțki cu Stalin și Lenin
Stahanov, minerul vedetă, folosit de sovietici pentru motivarea clasei muncitoare
